tumblebugs

Nu mă joc mult pe calculator. Scrabble-ul nu se pune, că e cu oameni, nici word-racer, că e cu vlad. Am pus mai demult Cleopatra, pe calculatorul ăsta. Siderată de transportul în timp, de efectul de madlenă al imaginii de pe monitor. Am căutat imediat pe net şi imagini din celelalte jocuri din cealaltă căsnicie, pe măsuţa mică, rotundă, dintre televizor şi frigider, din garsoniera lui madam Şchiopu, de lîngă Flux. Poseidon, Emperor, Zeus, Pharaoh. Ameţită de realitatea trecutului. Măsuţa mică, ovală, de la picioarele patului, cea cu telefonul. Cel de-al doilea pat, cu lada stricată, care trebuia mereu potrivită cu grijă. Faţa de masă roşie de sub tastatura înghesuită. Jocul cu viermi, bomba-vacă, scaunul stricat de la care ne-am certat atîta, rupt in cele din urmă de prietenul întors din America şi bătut barbar în cuie, rugîndu-ne să nu se aşeze pe el madam Şchiopu, cînd am predat garsoniera şi ne-am mutat în anl-urile din metalurgie, facturile plătite aiurea, după mutare, pentru că uitasem citirea apometrelor. Şi, în cele din urmă, exul, după divorţ, cînd m-a chemat să dau declaraţie la notar că nu mai stau în metalurgie, despre replica batjocoritoare a administratorului, cînd îl trecea de la două persoane la una singură: Ia uite, domnule, noi intrăm în uniunea europeană şi dumneavoastră divorţaţi!

Acum joc, între traduceri, Tumblebugs, un surogat de zuma. La nivelurile mai grele, nu ştiu cum a apărut întîia oară actuala exului – îi zic în gînd Ia uite aici, ia să vezi tu acuma, şi îi demonstrez ce bine joc eu tumblebugs. În rest, numai de bine, absolut întotdeauna.